chibrit
Etimologie
Din turcă kibrit („sulf”). Cuvânt de origine arabă sau persană.
Invenția datează aproximativ din 1830; prima fabrică română din 1879 (din 1886, monopol de Stat). Însă cuvântul circula înainte, la începutul sec. XIX, ca turcism, cu accepția „ardoare, mânie”.
Pronunție
- AFI: /kiˈbrit/
Substantiv
| Declinarea substantivului chibrit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chibrit | chibrituri |
| Articulat | chibritul | chibriturile |
| Genitiv-Dativ | chibritului | chibriturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare.
- A aprins un chibrit.
- (fam.) (șc.) nota unu.
Sinonime
- 1: (reg.) bâticel, cătrăniță, chindercă, focălină, focăriță, ghiufă, mașină, scăpărătoare, (Transilv.) aprinjoară, aprinzătoare, (prin Transilv.) bâtuță, (Ban.) feștilă, (prin Transilv.) foacăle (pl.), (Transilv.) lemnuș, lemnuț, (prin Transilv.) măcăuț, (Transilv.) păiuț, (prin Transilv.) piruște (pl.), (prin sud-vestul Transilv.) prislugă, (prin Transilv. și Ban.) pucioase (pl.), (Transilv.) raipelț, (prin Transilv.) schindoarță (prin Maram. și Transilv.) silitră, (prin Bucov.) sârnic, (prin Transilv.) stircă, (Transilv. și Maram.) șfebelă
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil care se aprinde prin frecare
|
|