română

Etimologie

Din scăpărător.

Pronunție

  • AFI: /skə.pə.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scăpărătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scăpărătoare scăpărătoare
Articulat scăpărătoarea scăpărătoarele
Genitiv-Dativ scăpărătoarei scăpărătoarelor
Vocativ scăpărătoareo scăpărătoarelor
  1. obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei.
  2. (reg.) chibrit.


Traduceri

Referințe