chibzui

română

Din maghiară képezni „a forma”. Confer maghiară képzelni „a-și imagina”.

Conjugarea verbului chibzui
Infinitiv	a chibzui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chibzuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chibzuiască
Participiu	chibzuit
Conjugare	IV

(v.tranz. și intranz.) a judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita.
(v.refl. recipr.) a se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre.
(v.tranz.) a pune ceva la cale; a plănui.