(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche ċild < proto-germanică *kildiz.

Pronunție

  • AFI: /tʃaɪld/


Substantiv

child, pl. children

  1. copil, copilă
    The six-month-old child cried all night.
    Copilul de șase luni a plâns toată noaptea.
  2. (spec.) fiu; fiică
  3. (fig.) urmaș
  4. (p. ext.) minor; (spec.) băiat, fată
    Go easy on him: he is but a child.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Vezi și

Referințe