chior

română

Din turcă kör.

Declinarea adjectivului chior
	Singular	Plural
Masculin	chior	chiori
Feminin	chioară	chioare
Neutru	chior	chioare

(adesea substantivat) care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi.
(reg.; adesea substantivat) orb.
(adesea substantivat) care nu vede bine.
(adesea substantivat) sașiu.
(fig.) (despre surse de lumină) care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab.
(despre ferestre) prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat.

Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut
A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban