ciocârlan
 |
Etimologie
Probabil de la *ciocârlă („obiect cu forma curbată sau în spirală”), derivat de la cioacă, și astăzi cunoscut numai cu forma cocârlă. Se explică prin imaginea zborului caracteristic al acestei păsări când se lasă jos din înalt, și de asemenea prin analogia primei părți a cuvântului cu cioc („moț, smoc de pene”), cu totul caracteristic păsării respective. Sufixul este cu siguranță expresiv, confer cocârlă, codârlă, modârlan, șopârlă, țopârlan.
Prezența imaginii spiralei la acest nume a fost semnalată, confer Spitzer, Arch. Rom., XII, 160; Pușcariu, Dacor., VI, 306-9; DAR; s-a încercat însă să se explice prin surse onomatopeice, ca în bulgară чучулига (čučulíga), sârbo-croată чеврљуга/čevrljuga, confer sârbo-croată чокрлије/čokrlije („cârcel de viță”). Înainte Candrea, Elemente, 405, plecase de la cioc, pe care îl considera compus cu un element expresiv -ârlă. Pentru Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 110, este cuvânt dac; după Philippide, II, 706, trebuie pus în legătură cu albaneză zok („pasăre”). Lahovary 322 crede că este cuvânt anterior indo-european.
Pronunție
- AFI: /ʧo.kɨrˈlan/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciocârlan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciocârlan | ciocârlani |
| Articulat | ciocârlanul | ciocârlanii |
| Genitiv-Dativ | ciocârlanului | ciocârlanilor |
| Vocativ | ciocârlanule | ciocârlanilor |
- (ornit.) (Galerida cristata) pasăre de culoare brună-cenușie, cu un moț în vârful capului.
- (ornit.) bărbătușul ciocârliei.
Sinonime
- 1: (ornit.) (Transilv.) moșuț
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online