cirac

română

Etimologie

Din turcă çirak.

Pronunție

• AFI: /ʧi'rak/

Substantiv

Declinarea substantivului cirac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cirac	ciraci
Articulat	ciracul	ciracii
Genitiv-Dativ	ciracului	ciracilor
Vocativ	ciracule	ciracilor

1. (livr.) elev, discipol, ucenic.
2. (depr.) persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva.
3. (înv.) om de încredere al cuiva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caric
• cicar
• circa
• craci

Referințe

• DEX '98 via DEX online