cicar

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din maghiară csik, cu sufixul -ar, ca în țipar, pișcar (Pușcariu, Dacor., VII, 468).

Pronunție

• AFI: /ʧiˈkar/

Substantiv

Declinarea substantivului cicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cicar	cicari
Articulat	cicarul	cicarii
Genitiv-Dativ	cicarului	cicarilor
Vocativ	cicarule	cicarilor

1. animal vertebrat acvatic inferior, asemănător cu un pește care trăiește ca parazit pe pielea unor pești (Eudontomyzon danfordi).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caric
• cirac
• circa
• craci

Referințe

• DEX '98 via DEX online