crac

română

Etimologie

Onomatopee. Confer franceză crac.

Pronunție

• AFI: /krak/

Interjecție

1. cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi).

Cuvinte derivate

• crăcușor

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).

Pronunție

• AFI: /krak/

Substantiv

Declinarea substantivului crac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crac	craci
Articulat	cracul	cracii
Genitiv-Dativ	cracului	cracilor
Vocativ	cracule	cracilor

1. (pop.) piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
2. fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
3. crăcană.
4. creangă, ramură, cracă.
5. ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
6. ramificație a unei ape curgătoare.

Cuvinte derivate

• cracă
• crăci

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online