cislă
română
Etimologie
Din slavă (veche) čislo „număr”.
Pronunție
- AFI: /'ʧis.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cislă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cislă | cisle |
| Articulat | cisla | cislele |
| Genitiv-Dativ | cislei | cislelor |
| Vocativ | cislă | cislelor |
- (în orânduirea feudală) cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia.
- întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online