Etimologie

Din turcă çubukçu.

Pronunție

  • AFI: /ʧu.bukˈʧiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubucciu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubucciu ciubuccii
Articulat ciubucciul ciubucciii
Genitiv-Dativ ciubucciului ciubucciilor
Vocativ ciubucciule ciubucciilor
  1. slujitor care avea însărcinareaumple și să aprindă ciubucul domnului sau al boierilor.


Traduceri

Referințe