ciubucciu

română

Etimologie

Din turcă çubukçu.

Pronunție

• AFI: /ʧu.bukˈʧiw/

Substantiv

Declinarea substantivului ciubucciu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubucciu	ciubuccii
Articulat	ciubucciul	ciubucciii
Genitiv-Dativ	ciubucciului	ciubucciilor
Vocativ	ciubucciule	ciubucciilor

1. slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul domnului sau al boierilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online