ciubuc

română

Etimologie

Din turcă çubuk.

Pronunție

• AFI: /ʧuˈbuk/

Substantiv

Declinarea substantivului ciubuc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubuc	ciubucuri
Articulat	ciubucul	ciubucurile
Genitiv-Dativ	ciubucului	ciubucurilor
Vocativ	ciubucule	ciubucurilor

1. pipă (orientală) cu țeava lungă.
2. țeavă de lulea.
3. ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc.
4. (fig.) (fam.) avantaj sau câștig ilicit.

Cuvinte derivate

• ciubeică
• ciubucar
• ciubucărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buciuc

Referințe

• DEX '98 via DEX online