ciupitură

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʧju.pi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciupitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciupitură	ciupituri
Articulat	ciupitura	ciupiturile
Genitiv-Dativ	ciupiturii	ciupiturilor
Vocativ	ciupitură	ciupiturilor

1. pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; (spec.) fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă.
2. (rar) bucățică ruptă sau ciupită din ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online