pișcătură

română

Etimologie

Din a pișca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /piʃ.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pișcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pișcătură	pișcături
Articulat	pișcătura	pișcăturile
Genitiv-Dativ	pișcăturii	pișcăturilor
Vocativ	pișcătură	pișcăturilor

1. faptul de a pișca, pișcare a pielii; ciupitură.
2. înțepătură, mușcătură de insectă.
3. (fig.) vorbă usturătoare; ironie.
4. bucățică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă.
5. urmă rămasă la locul din care s-a scos această bucățică.
6. (pop.) crestătură făcută la urechile unor animale, pentru a Ie însemna.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online