română

Etimologie

Onomatopee. Confer franceză clac.

Pronunție


Interjecție

  1. cuvânt care imită un zgomot sec, scurt.


Traduceri

Etimologie

Din franceză claque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
clac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clac clacuri
Articulat clacul clacurile
Genitiv-Dativ clacului clacurilor
Vocativ clacule clacurilor
  1. pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț.


Traduceri

Anagrame

Referințe