Etimologie

Din în- + clește.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kleʃ'ta/


Verb


Conjugarea verbului
încleșta
Infinitiv a încleșta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încleștez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încleșteze
Participiu încleștat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni.
  2. (v.tranz.) a prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument.
  3. (v.refl.) a se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva).
  4. (v.refl. recipr.) a se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera.
  5. (v.refl.) (fig.) (despre bătălii, războaie) a deveni crâncen, a se înteți.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) a i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p.ext. a nu mai putea vorbi, a amuți


Traduceri

Anagrame

Referințe