clocot

română

Variante

• colcot

Etimologie

Din slavă (veche) klokotŭ.

Pronunție

• AFI: /ˈklo.kot/

Substantiv

Declinarea substantivului clocot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clocot	clocote
Articulat	clocotul	clocotele
Genitiv-Dativ	clocotului	clocotelor
Vocativ	clocotule	clocotelor

1. mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe.
2. (p.gener.) mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid.
3. (fig.) zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială).

Cuvinte derivate

• clocotiș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colcot

Referințe

• DEX '98 via DEX online