coarnă

română

Etimologie

Din latină corna (pluralul, devenit singularul feminin, al lui cornum).

Pronunție

• AFI: /ˈko̯ar.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului coarnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coarnă	coarne
Articulat	coarna	coarnele
Genitiv-Dativ	coarnei	coarnelor
Vocativ	coarnă	coarnelor

1. fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului.
2. (la sg.) varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare.

Cuvinte derivate

• corniță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ancora

Referințe

• DEX '98 via DEX online