corniță

română

Etimologie

Din coarnă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kor'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului corniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corniță	cornițe
Articulat	cornița	cornițele
Genitiv-Dativ	corniței	cornițelor
Vocativ	corniță	cornițelor

1. varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din corn + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kor'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului corniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corniță	cornițe
Articulat	cornița	cornițele
Genitiv-Dativ	corniței	cornițelor
Vocativ	corniță	cornițelor

1. dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile.
2. (la pl.) coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cantori
• cărnițo
• ciortan
• cortina
• cotnari
• cornați
• crianto
• contrai

Referințe

• DEX '98 via DEX online