corniță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kor'ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corniță | cornițe |
| Articulat | cornița | cornițele |
| Genitiv-Dativ | corniței | cornițelor |
| Vocativ | corniță | cornițelor |
- varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kor'ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corniță | cornițe |
| Articulat | cornița | cornițele |
| Genitiv-Dativ | corniței | cornițelor |
| Vocativ | corniță | cornițelor |
- dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile.
- (la pl.) coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online