română

Variante

Etimologie

Din latină pittacium.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
petic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ petic petice
Articulat peticul peticele
Genitiv-Dativ peticului peticelor
Vocativ peticule peticelor
  1. fâșie (nu prea mare) tăiată, ruptă sau rămasă dintr-o țesătură, dintr-o bucată de piele, dintr-o hârtie etc.; (spec.) bucată dintr-un material cu care se repară, prin aplicare și coasere sau lipire, obiecte de stofă, de piele etc. rupte sau găurite.
  2. suprafață mică de teren (cultivabil).
  3. (p.anal.) bucată, porțiune mică din ceva (în raport cu întregul).
    Se vede ici-colo câte un petic de zăpadă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Și-a găsit sacul peticul sau cum e sacul, și peticul, = se spune despre doi inși asociați care au aceleași cusururi
  • (A nu se mai ține) petic de petic, = se spune despre haine foarte zdrențuite
  • A-și da în petic = a-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi


Traduceri

Referințe