cobilă

română

Variante

• cobâlă

Etimologie

Din slavă (veche) kobyla.

Pronunție

• AFI: /ko'bi.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cobilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cobilă	cobile
Articulat	cobila	cobilele
Genitiv-Dativ	cobilei	cobilelor
Vocativ	cobilă	cobilelor

1. suport alcătuit din două lemne împreunate, care servește la transportarea plugului pe drum.
2. scaun pe care rotarul așază roțile când montează spițele sau obezile.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coliba
• balico
• blocai
• colbăi
• oblica

Referințe

• DEX '98 via DEX online