coif
Etimologie
Din latină cofea.
Pronunție
- AFI: /ˈkojf/
Substantiv
Declinarea substantivului coif | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | coif | coifuri |
Articulat | coiful | coifurile |
Genitiv-Dativ | coifului | coifurilor |
Vocativ | coifule | coifurilor |
- acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei.
- caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online