colmatare
Etimologie
Din franceză colmatage.
Pronunție
- AFI: /kol.ma'ta.re/
Substantiv
Declinarea substantivului colmatare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | colmatare | colmatări |
Articulat | colmatarea | colmatările |
Genitiv-Dativ | colmatării | colmatărilor |
Vocativ | colmatare | colmatărilor |
- (tehn.) astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui.
- fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc.
- depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online