Etimologie

Din a introduce.

Pronunție

  • AFI: /in.tro'du.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
introducere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ introducere introduceri
Articulat introducerea introducerile
Genitiv-Dativ introducerii introducerilor
Vocativ introducere introducerilor
  1. acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei.
  2. băgare, vârâre.
  3. includere, inserare, înglobare; punere în practică.
  4. capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intențiile acesteia, elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei; introducție.
  5. partea de la început a unei compoziții (artistice), a unei scrisori etc.
  6. lucrare științifică în care se expun noțiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe.


Traduceri

Anagrame

Referințe