comănac

română

Variante

comanac

Etimologie

Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din latină calamancum („moț, vârf”), de unde spaniolă calamaco, germană Kalmank, însă această derivare prezintă multe dificultăți. Confer Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sârbo-croată kalamank („bonetă”) și neogreacă ϰαμηλαύϰιον (kamilaúkionl).

Pronunție

AFI: /ko.məˈnak/

Substantiv

Declinarea substantivului comănac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comănac	comănace
Articulat	comănacul	comănacele
Genitiv-Dativ	comănacului	comănacelor
Vocativ	comănacule	comănacelor

acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe.
acoperământ al capului asemănător cu comănacul purtat odinioară de bărbați.
căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei.

Expresii

(glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului comănac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comănac	comănaci
Articulat	comănacul	comănacii
Genitiv-Dativ	comănacului	comănacilor
Vocativ	comănacule	comănacilor

(reg.) creangă, ramură.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online