condemnation
(English)
Etimologie
Din engleza medie condempnacioun, prin franceza veche < latină condemnātiō.
Pronunție
- AFI: /ˌkɒndɛm'neɪʃən/
Substantiv
condemnation, (nenumărabil și numărabil; pl. condemnations)
- condamnare, dezaprobare, blam
- The oil company's plan to exploit the sensitive bay area drew condemnation from the public.
- (jur.) pedeapsă, condamnare, penitență
Sinonime
- 1: blame, disapprobation
Antonime
- 1: praise