confirmație
română
Etimologie
Din franceză confirmation.
Pronunție
- AFI: /kon.fir'ma.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului confirmație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confirmație | confirmații |
| Articulat | confirmația | confirmațiile |
| Genitiv-Dativ | confirmației | confirmațiilor |
| Vocativ | confirmație | confirmațiilor |
- (la catolici) ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online