har
Etimologie
Din slavă (veche) chari.
Pronunție
- AFI: /har/
Substantiv
Declinarea substantivului har | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | har | haruri |
Articulat | harul | harurile |
Genitiv-Dativ | harului | harurilor |
Vocativ | harule | harurilor |
- (în religia creștină) dar, ajutor spiritual, grație divină acordată omului.
- puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult.
- calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; (p.ext.) talent, vocație, dar.
- (înv.) dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită.
Expresii
- (cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului!
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online