Etimologie

Din con- + a (se) semna (după franceză consigner).

Pronunție

  • AFI: /kon.sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
consemna
Infinitiv a consemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consemnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consemneze
Participiu consemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; (p.gener.) a înregistra, a însemna, a nota.
  2. (v.tranz.) a depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
  3. (v.tranz.) a interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe