contravântuire
română
Etimologie
Din contra + vântuire (rar < a vântui).
Pronunție
- AFI: /kon.tra.vɨn.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului contravântuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contravântuire | contravântuiri |
| Articulat | contravântuirea | contravântuirile |
| Genitiv-Dativ | contravântuirii | contravântuirilor |
| Vocativ | contravântuire | contravântuirilor |
- element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online