copia

română

Etimologie

Din franceză copier. Confer italiană copiare.

Pronunție

• AFI: /ko.pi'a/

Verb

Conjugarea verbului copia
Infinitiv	a copia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	copiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să copieze
Participiu	copiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a transcrie un text, redând exact conținutul lui.

   Am copiat lucrarea lui ieri.

   A copia pe curat un text.

2. a reproduce fără originalitate o operă de artă.

   A copia un act, un document.

3. (v.intranz.) (în școală) a redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informație.
4. a plagia.
5. (peior.) a reproduce ceva prin imitație servilă; a imita pe cineva.

Sinonime

• 1: reproduce, transcrie, (înv.) decopia, izvodi, prescrie
• 2: reproduce, (înv.) scoate, scrie
• 3, 4: plagia
• 5: imita

Cuvinte derivate

• copiat
• copiator
• copie
• copiere

Traduceri

a reproduce o lucrare

catalană: copiar (català) daneză: kopiere (dansk) engleză: copy (English) esperanto: kopii (Esperanto) finlandeză: kopioida (suomi) franceză: copier (français) germană: kopieren (Deutsch) greacă: αντιγράφω (antigrafo) (Ελληνικά)

italiană: copiare (italiano) neerlandeză: kopiëren (Nederlands) papamiento: kopia (Papiamentu) poloneză: kopiować (polski) portugheză: copiar (português) rusă: копировать (kopirovatʹ) (русский) spaniolă: copiar (español) suedeză: kopiera (svenska)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

• AFI: /ˈkɔpja/

Substantiv

copia f., copie pl.

1. copie

Antonime

• originale

Cuvinte derivate

• copialettere
• copista

---

latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului copia
f.	Singular	Plural
Nominativ	copia	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. rezervă, furnizare
2. (la plural) trupe

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină copia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

copia f., copias pl.

1. copie