prescrie
Etimologie
Din franceză prescrire.
Pronunție
- AFI: /pre'skri.e/
Verb
Conjugarea verbului (se) prescrie | |
Infinitiv | a (se) prescrie |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) prescriu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) prescrie |
Participiu | prescris |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav.
- Îi prescriu un tratament.
- (v.tranz.) a stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî.
- (v.refl. pasiv) (despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) a se stinge, a înceta prin prescripție; a-și pierde valabilitatea.
- Pedeapsa s-a prescris.
- (v.tranz.) (înv.) a transcrie un text.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a ordona
a se stinge prin prescripție
|
|