transcrie
Etimologie
Din franceză transcrire (după scrie).
Pronunție
- AFI: /trans'kri.e/
Verb
Conjugarea verbului transcrie | |
Infinitiv | a transcrie |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
transcriu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să transcrie |
Participiu | transcris |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia.
- a înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenție etc. într-un registru public special.
- a transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o bandă de magnetofon etc.
- A transcrie un text dintr-un alfabet în altul.
- a nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc.
- a prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, spre a fi cântată la alt instrument sau de altă voce.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a reproduce
|
|