corigent

română

Variante

• corijent

Etimologie

Din latină corrigens, corrigentis.

Pronunție

• AFI: /ko.ri'ʤent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului corigent
	Singular	Plural
Masculin	corigent	corigenți
Feminin	corigentă	corigente
Neutru	corigent	corigente

1. care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.

Cuvinte derivate

• corigență

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului corigent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corigent	corigenți
Articulat	corigentul	corigenții
Genitiv-Dativ	corigentului	corigenților
Vocativ	corigentule	corigenților

1. elev sau student care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective.

Cuvinte derivate

• corigentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online