română

Etimologie

Din franceză croupon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
crupon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crupon crupoane
Articulat cruponul crupoanele
Genitiv-Dativ cruponului crupoanelor
Vocativ cruponule crupoanelor
  1. partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât.
  2. placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe