engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche cucu (astăzi coucou); inevitabil de origine onomatopeică, alternativ, din latină cuculus.

Pronunție

  • AFI: /'kʊkuː/
  • AFI: /'kuːkuː/


Adjectiv

cuckoo (comp. more cuckoo, sup. most cuckoo)

  1. nebun, descreierat, înnebunit, țicnit, săltat, sărit, dus

Sinonime


Substantiv

cuckoo, pl. cuckoos

  1. (ornit.) cuc
  2. (p.ext.) cântecul cucului, cucu
  3. (spec.) pendulă cu cuc, ceas cu cuc
  4. (fig.) persoană găsită într-un loc unde nu ar trebuifie
  5. (fam.) (om) nebun

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to cuckoo
Infinitiv to cuckoo
Prezent simplu
pers. 3 sg.
cuckoos
Trecut simplu cuckooed
Participiu trecut cuckooed
Participiu prezent cuckooing
  1. a face cucu, a striga ca un cuc
  2. a repeta ceva fără încetare

Referințe