Etimologie

Din franceză cultiver < latină cultivare.

Pronunție

  • AFI: /kul.ti'va/


Verb


Conjugarea verbului
cultiva
Infinitiv a cultiva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cultiv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cultive
Participiu cultivat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lucra pământul spre a-l facedea roade.
  2. (v.tranz.) a semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole.
  3. (v.tranz.) (fig.) a se ocupa cu râvnă de ceva; a facecrească, să se dezvolte.
  4. (v.tranz.) a căutacâștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva.
  5. (v.refl. tranz.) a (se) instrui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe