cur
Etimologie
Din latină cūlus.
Pronunție
- AFI: /kur/
Substantiv
Declinarea substantivului cur | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cur | cururi |
Articulat | curul | cururile |
Genitiv-Dativ | curului | cururilor |
Vocativ | ' | ' |
- (pop.) partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
șezut
|
|