curătură

română

Etimologie

Din a cura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ku.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului curătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curătură	curături
Articulat	curătura	curăturile
Genitiv-Dativ	curăturii	curăturilor
Vocativ	curătură	curăturilor

1. loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.
2. deal sau povârniș acoperit cu vii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online