dărăpăna

română

Etimologie

Probabil din latină * derapinare.

Pronunție

• AFI: /də.rə.pə'na/

Verb

Conjugarea verbului dărăpăna
Infinitiv	a dărăpăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dărapăn
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dărapene
Participiu	dărăpănat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (la pers. 3) a se ruina, a se distruge; (p.ext.) a se nărui, a se surpa.
2. (v.tranz.) (reg.) a-și smulge părul (de jale, de desperare).

Cuvinte derivate

• dărăpănare
• dărăpănat
• dărăpănător
• dărăpănătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online