dantură

română

Etimologie

Din franceză denture.

Pronunție

• AFI: /dan'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dantură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dantură	danturi
Articulat	dantura	danturile
Genitiv-Dativ	danturii	danturilor
Vocativ	dantură	danturilor

1. totalitatea dinților unei persoane; (p.ext.) felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție.
2. ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.).

Cuvinte derivate

• dantura

Cuvinte compuse

• dantură falsă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online