deține

română

Etimologie

Din franceză détenir (după ține).

Pronunție

• AFI: /de.ˈʦi.ne/

Verb

Conjugarea verbului deține
Infinitiv	a deține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dețin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dețină
Participiu	deținut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
2. a dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.

   Deține numele de român.

3. a ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).

Sinonime

• 1: poseda
• 2: avea, poseda, purta
• 3: aresta

Cuvinte derivate

• deținere
• deținut

Traduceri

a poseda

afrikaans: besit (Afrikaans) arabă: ملك (málaka) (العربية) bulgară: притежавам (pritežavam) (български) catalană: posseir (català) chineză: 拥有 (yōngyǒu) (中文) coreeană: 가지다 (gajida) (한국어) daneză: besidde (dansk) engleză: own (English) esperanto: posedi (Esperanto) finlandeză: omistaa (suomi) franceză: posséder (français) germană: besitzen (Deutsch)

italiană: possedere (italiano) latină: possidere (Latina) maghiară: van (magyar) norvegiană: inneha (norsk) neerlandeză: bezitten (Nederlands) papamiento: poseé (Papiamentu) poloneză: posiadać (polski) portugheză: possuir (português) rusă: обладать (obladát’) (русский) spaniolă: poseer (español) suedeză: innehava (svenska) turcă: sahip olmak (Türkçe)

a aresta

arabă: يعتقل (العربية) engleză: detain (English) finlandeză: pidättää (suomi) franceză: arrêter (français) germană: aufhalten (Deutsch), festhalten (Deutsch)

islandeză: trattenere (íslenska) spaniolă: detener (español) suedeză: häkta (svenska) turcă: alıkoymak (Türkçe)

Referințe

• DEX online