declina

română

Etimologie

Din franceză décliner < latină declinare.

Pronunție

• AFI: /de.kli'na/

Verb

Conjugarea verbului declina
Infinitiv	a declina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	declin
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decline
Participiu	declinat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.

   Am declinat un cuvânt.

2. (v.tranz.) a refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.

   Declin serviciul ăsta.

3. (v.intranz.) (rar; despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
4. (v.tranz.) a nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită.

Sinonime

• 1: (gram.) (înv.) (se) pleca
• 3: apune, asfinți, coborî

Cuvinte derivate

• declinare
• declinat
• declinator
• declinație

Expresii

• A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta

Traduceri

a declina (gramatică)

catalană: declinar (català) engleză: decline (English) finlandeză: taivuttaa (suomi) franceză: décliner (français)

italiană: declinare (italiano) latină: declinare (Latina) spaniolă: declinar (español) suedeză: böja (svenska), deklinera (svenska)

a refuza ceva

engleză: decline (English) finlandeză: kieltäytyä (suomi) franceză: refuser (français) germană: ablehnen (Deutsch)

italiană: declinare (italiano) neerlandeză: afwijzen (Nederlands) spaniolă: rechazar (español) suedeză: avböja (svenska)

Referințe

• DEX online