demonim
Etimologie
După engleză demonym < compus din greacă antică δῆμος (dêmos, „oameni, popor”) + ὄνυμα (ónuma, „nume”).
Pronunție
- AFI: /de.mo'nim/
Substantiv
Declinarea substantivului demonim | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | demonim | demonime |
Articulat | demonimul | demonimele |
Genitiv-Dativ | demonimului | demonimelor |
Vocativ | demonimule | demonimelor |
- (lingv.) numele sub care sunt cunoscuți locuitorii unei entități geografice distincte (planetă, continent, țară, regiune, oraș, sat etc.) sau al persoanelor care își au originea în respectivele entități geografice distincte.
- Exemplu: bucureștean, oltean, japonez, european, pământean etc.
Sinonime
- (lingv.) nume de locuitori, (p.restr.) etnonim
Cuvinte apropiate