deraia

română

Etimologie

Din franceză dérailler.

Pronunție

• AFI: /de.raˈja/

Verb

Conjugarea verbului deraia
Infinitiv	a deraia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deraiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deraieze
Participiu	deraiat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre mijloace de transport care circulă pe șine) a sări de pe șine.
2. (v.intranz.) (fig.) a vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect.

Cuvinte derivate

• deraiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dairea
• aderai
• ardeai
• ardeia
• rădeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online