Variante de scriere Vezi și : sari

Etimologie

Din latină salire.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
sări
Infinitiv a sări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sară
Participiu sărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre ființe) a se desprinde de la pământ, avântându-se în sus printr-o mișcare bruscă, și a reveni în același loc; a sălta.
  2. (v.intranz.) a dansa, a țopăi, a zburda.
  3. (v.intranz.) a se deplasa, a trece dintr-un loc în altul prin salturi.
  4. (v.intranz.) (fig.) a trece brusc dintr-o situație în alta, de la o idee la alta.
  5. (v.intranz.) a trece peste ceva printr-o săritură; a escalada.
    A sărit din doi pași cele patru trepte.
  6. (v.tranz.) (fig.) a omite, a trece cu vederea.
  7. (v.intranz.) a se ridica brusc de undeva (și a porni).
  8. (v.intranz.) a se grăbi, a se repezi (să facă ceva); a interveni grabnic într-o acțiune, în ajutorul cuiva.
  9. (v.intranz.) a se repezi cu dușmănie la cineva; a ataca.
  10. (v.intranz.) a interveni brusc (și neașteptat) într-o discuție; a intra (brusc) în vorbă.
  11. (v.intranz.) a se ivi pe neașteptate; a răsări.
  12. (v.intranz.) (despre lucruri) a se deplasa brusc și cu putere în sus, de obicei sub impulsul unor forțe din afară.
  13. (v.intranz.) (spec.) (despre obiecte elastice) a se ridica brusc în sus în urma unei lovituri, a atingerii unei suprafețe dure etc.
    Mingea sare.
  14. (v.intranz.) (cu determinări locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). a-și schimba brusc poziția, a se desprinde brusc din locul în care a fost fixat.
  15. (v.intranz.) a țâșni, a împroșca.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Săriți! = cuvânt prin care se cere ajutor de către o persoană desperată
  • Sare tontoroiul (sau drăgaica) = se spune despre o persoană neastâmpărată
  • A sări peste cal = a depăși limita admisă; a exagera
  • A sări garduri (sau, intranz., peste garduri ) = a umbla după aventuri amoroase
  • A sări (cuiva) de gât = a se repezi să îmbrățișeze pe cineva; a arăta cuiva dragoste (exagerată)
  • A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva
  • A sări în capul cuiva sau a-i sări cuiva în cap = a certa pe cineva
  • A sări în ochi = a fi evident
  • A sări în aer = a se distruge, a se preface în bucăți (în urma unei explozii)
  • A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare
  • A-i sări (cuiva) țandăra (sau țâfna, muștarul) = a se înfuria, a se mânia
  • A-i sări (cuiva) ochii (din cap) = a) exprimă superlativul unei stări de suferință fizică; b) (în imprecații și în jurăminte) Să-mi sară ochii dacă te mint
  • A-și sări din minți = a înnebuni
  • A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia


Traduceri

Etimologie

Din sări.

Pronunție

  • AFI: /sərʲ/
  • AFI: /səˈri/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. (rar) forma de persoana a II-a singular la prezent pentru sări.
  2. (rar) forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru sări.
  3. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sări.
  4. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sări.

Sinonime

Anagrame

Referințe