descleia

română

Etimologie

Din des- + clei.

Pronunție

• AFI: /des.kleˈja/

Verb

Conjugarea verbului descleia
Infinitiv	a descleia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	descleiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să descleieze
Participiu	descleiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dezlipi ceea ce este lipit (cu clei).

   S-au descleiat scaunele.

2. (v.tranz.) a spăla și a curăța de substanțe cleioase firele de mătase naturală sau țesăturile de bumbac.

Cuvinte derivate

• descleiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online