Variante

Etimologie

Din latină dispoliare.

Pronunție

  • AFI: /des.puˈja/


Verb


Conjugarea verbului
despuia
Infinitiv a despuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
despoi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să despoaie
Participiu despuiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) dezbrăca în pielea goală.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață.
  3. (v.tranz.) a-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda.
  4. (v.tranz.) a jupui de piele.
  5. (v.tranz.) (rar) a curăța de coajă; a coji.
  6. (v.tranz.) a scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere


Traduceri

Referințe