dezavantaj
Etimologie
Din franceză désavantage.
Pronunție
- AFI: /de.za.van'taʒ/
Substantiv
Declinarea substantivului dezavantaj | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dezavantaj | dezavantaje |
Articulat | dezavantajul | dezavantajele |
Genitiv-Dativ | dezavantajului | dezavantajelor |
Vocativ | dezavantajule | dezavantajelor |
- împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient.
- prejudiciu, pagubă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online