discotecă

română

Etimologie

Din franceză discothèque.

Pronunție

• AFI: /dis.ko'te.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului discotecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discotecă	discoteci
Articulat	discoteca	discotecile
Genitiv-Dativ	discotecii	discotecilor
Vocativ	discotecă	discotecilor

1. colecție de discuri; (p.ext.) mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor.
2. local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online